Ea poate apare în timpul celor 2 pusee de creștere ale copilăriei: la bebeluși și la pubertate/adolescență (12-18 ani), când are loc din nou accelerarea ritmului de creștere și dezvoltare osoasă.
Vitamina D e singura vitamină cu rol de hormon, cu acțiuni complexe în imunitate, în sistemul nervos central, sistemul endocrin și evident, în sistemul osos. Rezultă că deficitul de vitamină D face ca rahitismul să fie o boală osoasă cu răsunet asupra întregului organism; poate provoca dereglări hormonale, anemie, scăderea imunității generale, astenie generală cu tulburări de atenție și concentrare, hipotonie musculară, sensibilitate la alergeni.
Concluzia teoretică cu consecințe practice: Rahitismul nu e dat de lipsa de calciu și magneziu, ci e dat de lipsa de vitamina D!!! O suplimentare de calciu și magneziu, fără o cantitate adecvată de vitamină D poate crea multe probleme!!!
Semne clinice:
În rahitismul pubertar și al adolescentului se întâlnesc adesea accentuarea semnelor clinice de rahitism din perioada de sugar, dar nu este o regulă. Pot apare deformări de novo ca: turtirea cutiei toracice cu înfundare sau evazare; deformări ale coloanei vertebrale uneori nesesizate la timp de către părinți (cifoză, scolioză, lordoză); la nivelul șoldurilor apare bazinul strâmtat, pericol mai ales pentru fete , fiind cauză de nașteri distocice; la nivelul membrelor inferioare apar încurbări ale oaselor lungi, picior plat sau linii fine de fracturi spontane.
Evaluarea medicală:
Există o serie de markeri de apreciere a stadiului de dezvoltare a copilului vostru adolescent: maturația fizică funcție de zestrea genetică și starea de sănătate/ maturația neurohormonală / maturația sexuală/ variații biologice normale și patologice/ aprecierea ratei de creștere.
Există o serie de analize de laborator speciale, care nu se dau de rutină și care măsoară cu exactitate stadiul rahitismului la adolescent.
În ultima vreme s-au dezvoltat o serie de metode de depistare a stării de mineralizare a osului, prin măsurarea conținutului mineral osos cu tehnici de densiometrie osoasă scintigrafice și radiologice la nivelul corpilor vertebrali, a nucleilor de osificare, etc. Acestea se folosesc cu succes și la copii.
Pediatrul evaluează aportul de nutrimente pe care îl primește în mod obișnuit adolescentul prin anchetă alimentară, foarte sugestivă și folositoare pentru a depista unele lipsuri sau nevoi suplimentare.
Pediatrul stabilește cure periodice de vitamina D funcție de necesar, de anotimp, de stadiul bolii, ritmul personal de creștere, starea de sănătate și nutriție a fiecărui adolescent în parte. Este obligatorie modularea strict individuală a dietei și suplimentelor nutritive și vitaminice "de însoțire" (calciu, magneziu, aminoacizi, vitaminele complex B, A, C) administrate în această boală.
Tratamentul medical al rahitismului- boală este lung și solicitant. Consecințele sunt mult mai severe și mai greu corectabile ca la primul puseu de creștere, la sugar. În cazul deformărilor scheletale, cu implicații majore de statică, mers, estetice și psihoemoționale (pentru adolescentul deosebit de sensibil la aspectul său fizic), se recomandă gimnastica medicală, corecția ortopedică conservativă sau chirurgicală, după caz și severitate.
Prevenirea rahitismului la adolescent
Ce puteți face voi, părinții de copii adolescenți? Puteți face prevenire și profilaxie! Cum?
Prevenția este o metodă esențială pentru o bună sănătate a oaselor copilului vostru adolescent. Pe lângă factori genetici, hormonali și constituționali implicați în rahitismul adolescentului, mai sunt o serie de factori externi, asupra cărora voi, părinții puteți acționa foarte eficient, și anume:
- Supravegheați pe cât posibil nutriția! Evitați ”dezordinea în alimentație”! Educați bunele obiceiuri alimentare și conștientizarea beneficiilor unei alimentații complete și corecte.
- Exercițiu fizic adecvat! În cazul efortului fizic intens impus în sportul de performanță, administrarea de suplimente nutritive și vitamine ar trebui indicată de către specialistul pediatru și nu de către antrenorul de sport.
- Aeroterapia și helioterapia! Ele sunt obligatorii pe tot parcursul sezonul primăvară-vară a fiecărui an între 12-18 ani. Expunerea la soare vara și iarna, oricând, este benefică pentru noi toți, dar mai ales pentru copiii noștri în perioadele de creștere accelerată.
- Faceți profilaxie cu vitamina D! Ea se face pe baza unei scheme terapeutice asemănătoare celor din perioada de sugar, personalizată pentru fiecare adolescent în parte, funcție de nevoi.
- Faceți măsurători periodice! Evaluați greutatea și înălțimea copiiilor voștri cu vârste între 11-18 ani. Notați rezultatele și prezentați-le medicului specialist.
- Faceți o consultație profilactică la pediatru! Vă așteptăm cu adolescentul vostru sănătos, la cabinet, măcar de 2 ori pe an.
- Observați eventualele modificări osoase! Învățați să sesizați cât mai rapid posibile deformări osoase, dureri osoase, modificări de postură, stări de oboseală cronică, tulburări de alimentație, stări de rău fizic, anemie, etc.
- Învățați-vă copilul să-și studieze fără jenă corpul în transformare! Ajutați-l să învețe să-și accepte trupul cu toate imperfecțiunile lui; ajutați-l să observe și să recunoască semnalele de alarmă pe care corpul său i le trimite și să vă sesizeze fără rezerve, imediat.
- În această boală, la vârstă mare, esențial este timpul! Cu cât surprindem mai repede debutul bolii, cu cât acționăm mai repede și mai corect medical, cu atât scad șansele de sechele. Deci, studiați-vă copilul! Atenție la schimbări!
